Gânduri, muncă și mărgele
Bună dragii mei,
Vă scriu după niște zile frustrante și tare ciudate pentru mine. Nu mai știu când este ora 9, când se face de prânz și cum seara ma găsește în pat aproape de ora culcării. Momentan sunt în perioada de creștere a fetiței mele, de când m-am angajat de la 22 de ani am muncit fără pauză, adică am avut un serviciu stabil și nu am stat acasă nu atât de mult din pricina banilor. Când stau acasă timpul mi se pare că zboară, nu ai productivitate, te simți inutil, sătul de aceleași treburi zilnice, care țin de gospodărie. Mi se pare un regres total și un moment propice pentru îndobitocire. Nu vreau să lezez alte persoane, eu vorbesc aici strict de mine, de felul meu de a fi. Poate altcineva își găsește plăcerea în astfel de context și de mediu. Nu vreau să spun că nu îmi place să gospodăresc sau să gătesc sau să fac lucruri de această natură pentru familia mea, dar simt puțin că dacă fac doar astea deja m-am pierdut pe mine și am devenit un om care face lucrurile automat, robotește fără nicio plăcere. Când faci lucrurile așa și le faci cu furie asta o să capeți. De aceea pentru a-mi umple golul acela micuț care ține de plăcerile mele m-am tot agățat de activități care îmi fac plăcere. Deși le fac încet, să nu fac zgomot când doarme fata, sau pe fugă pentru că trebuie să vină ora mesei, sau s-a oprit mașina de spălat îmi încarcă bateriile măcar puțin.
Zilele astea am fost sa împrumut cărți de la biblioteca orașului după doi ani de zile în care nu am mai citit și parcă tresare tot sufletul în mine când îmi fug ochii pe rânduri.
Am găsit și un model de colier pe care m-am chinuit mult să îl duc la final pentru că nu prea am găsit momente libere în timpul meu. M-am încurcat la el de multe ori și am zis că îl arunc pentru că înaintam, greșeam și trebuia să o iau de la capăt. Mi-am pus ambiția și nu am vrut să renunț. Poate spuneți că este o banalitate, vai ce „te-ai chinuit, oricum este o prostie ceea ce faci”. Poate că aveți dreptate , poate sunt niște lucruri inutile sau copilărești, dar mie îmi aduc plăcere și satisfacție. Orice neputință, că nu îmi iese un model, că mi s-a încurcat guta și trebuie să o iau de la capăt îmi arată că și în viață dacă ai greșit ceva sau ai dat-o în bară și trebuie să repari ceva, trebuie să acționezi nu să disperi și să lași totul baltă, să renunți.
Acum să lăsăm pălăvrăgeala și să vă arat la ce am lucrat în ultimul timp.
Vă scriu după niște zile frustrante și tare ciudate pentru mine. Nu mai știu când este ora 9, când se face de prânz și cum seara ma găsește în pat aproape de ora culcării. Momentan sunt în perioada de creștere a fetiței mele, de când m-am angajat de la 22 de ani am muncit fără pauză, adică am avut un serviciu stabil și nu am stat acasă nu atât de mult din pricina banilor. Când stau acasă timpul mi se pare că zboară, nu ai productivitate, te simți inutil, sătul de aceleași treburi zilnice, care țin de gospodărie. Mi se pare un regres total și un moment propice pentru îndobitocire. Nu vreau să lezez alte persoane, eu vorbesc aici strict de mine, de felul meu de a fi. Poate altcineva își găsește plăcerea în astfel de context și de mediu. Nu vreau să spun că nu îmi place să gospodăresc sau să gătesc sau să fac lucruri de această natură pentru familia mea, dar simt puțin că dacă fac doar astea deja m-am pierdut pe mine și am devenit un om care face lucrurile automat, robotește fără nicio plăcere. Când faci lucrurile așa și le faci cu furie asta o să capeți. De aceea pentru a-mi umple golul acela micuț care ține de plăcerile mele m-am tot agățat de activități care îmi fac plăcere. Deși le fac încet, să nu fac zgomot când doarme fata, sau pe fugă pentru că trebuie să vină ora mesei, sau s-a oprit mașina de spălat îmi încarcă bateriile măcar puțin.
Zilele astea am fost sa împrumut cărți de la biblioteca orașului după doi ani de zile în care nu am mai citit și parcă tresare tot sufletul în mine când îmi fug ochii pe rânduri.
Am găsit și un model de colier pe care m-am chinuit mult să îl duc la final pentru că nu prea am găsit momente libere în timpul meu. M-am încurcat la el de multe ori și am zis că îl arunc pentru că înaintam, greșeam și trebuia să o iau de la capăt. Mi-am pus ambiția și nu am vrut să renunț. Poate spuneți că este o banalitate, vai ce „te-ai chinuit, oricum este o prostie ceea ce faci”. Poate că aveți dreptate , poate sunt niște lucruri inutile sau copilărești, dar mie îmi aduc plăcere și satisfacție. Orice neputință, că nu îmi iese un model, că mi s-a încurcat guta și trebuie să o iau de la capăt îmi arată că și în viață dacă ai greșit ceva sau ai dat-o în bară și trebuie să repari ceva, trebuie să acționezi nu să disperi și să lași totul baltă, să renunți.
Acum să lăsăm pălăvrăgeala și să vă arat la ce am lucrat în ultimul timp.
Preț- 25 lei
Comentarii
Trimiteți un comentariu